miercuri, 29 decembrie 2010

Note de lectura

"Calea paradoxurilor este calea adevarului. Pentru a verifica realitatea, trebuie sa o vedem mergand pe sarma. Cand adevarurile fac acrobatii, atunci le putem judeca."

Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Gray

luni, 27 decembrie 2010

Cristos si Adevarul

Dostoievski: "Cred ca nu exista nimic mai frumos, mai adanc, mai imbietor, mai rezonabil, mai barbatesc si mai perfect decat Cristos, ba mai mult decat atat, daca cineva mi-ar dovedi ca Cristos este in afara adevarului si ca de fapt adevarul este in afara lui Cristos, mai bine as ramane atunci cu Cristos decat cu adevarul. "

vineri, 24 decembrie 2010

16 - 25 decembrie 1989

"Cine sunt eu ca sa uit si sa iert in numele celor ce au murit?"

Adam Michnik

duminică, 19 decembrie 2010

Note de lectura

"Cred ca daca cineva si-ar trai viata profund si in intregime, si ar da forma fiecarui simtamant, expresie fiecarui gand si realitate fiecarui vis, lumea ar obtine un impuls proaspat de bucurie. Dar celui mai curajos dintre noi ii este frica de sine. S-a spus ca marile evenimente ale omenirii au loc in creier, de aceea suntem pedepsiti pentru renuntarile noastre."

Oscar Wilde

miercuri, 15 decembrie 2010

Binele (sau Răul) aparent

Binele aparent este un anume lucru, care aparent privit, pare bun, dar care, mai tarziu, se dovedeste a fi rau, sau cand este vorba doar de un bine imediat care ajunge dupa o vreme preludiul sau germenele unui rau. In acest sens este cunoscuta legenda arabului Ali.
Ali - spune legenda - avea - singura lui avere - un cal. Intr-o zi, Ali se pomeneste ca i-a fugit calul in pustie. Tot tribul il compatimea.
- Vai, ce nenorocire pe bietul Ali!
La care Ali raspundea:
- Nu se stie!
Dupa cateva zile, calul s-a intors aducand dupa sine o intreaga herghelie de cai pur sange, salbatici. Dintr-o data, Ali s-a trezit bogat, la care tot satul a exclamat.
- Ce noroc pe Ali!
- Nu se stie! a raspuns Ali.
A doua zi, baiatul lui Ali a incercat sa imblanzeasca un cal. Acesta, salbatic cum era, l-a trantit la pamant si baiatul si-a rupt piciorul.
- Ce nenorocire pe bietul Ali, se induiosa satul.
- Nu se stie! raspundea Ali.
Pentru ca, la doua zile dupa aceea, sa izbucneasca un razboi la care au fost chemati toti tinerii, Binenteles, baiatul lui Ali a fost declarat inapt.
- Ce fericire pe Ali!
- Nu se stie!
Povestea aceasta nu are un sfarsit, ea poate continua la infinit, dar daca am amintit-o, n-am facut decat pentru a trage concluzia ca binele si raul nu sunt decat aparente; ele sunt notiuni imediate care maine - poimaine se pot schimba in opusul lor.
Nu putem sti realmente ce e bine si ce e rau, pentru ca cineva privind lucrurile dintr-un unghi le vede bune, in vreme ce altul, uitandu-se din alt unghi, vede aceleasi lucruri ca fiind rele.
De exemplu, exista o serie de bacterii care produc fermentarea laptelui transformandu-l in iaurt, noi le apreciem si le cultivam pentru ca ne sunt utile. Alte bacterii, in schimb, nu fac altceva decat sa macine plamanii omului sau sa se instaleze intr-o parte sau in alta a organismului, degradandu-l. Pe acestea le numim rele.
Ce facem noi de fapt in asemenea cazuri? Nu facem altceva decat sa ne postam in centrul Universului si sa facem din parerile noastre criterii de judecata. Tot ceea ce ne este util, e decretat bun; pe cand oricarui lucru care ne este daunator, ostil, noi ii acordam calificativul de rau. Dar cine ne da noua dreptul sa facem asemenea aprecieri? Noi avem doar dreptul sa spune: ne este folositor sau daunator. Cu toate acestea, despre tot ceea ce ne inconjoara, noi spunem ca este bun sau rau, incercand in felul acesta sa iesim in mod mai delicat si abil din incurcatura generata de problema raului.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Intelectualism moral

Conform acestei teorii, este suficient sa stii ceea ce este binele pentru a-l realiza si este suficient sa sti ce este raul pentru a nu-l face. Asadar, daca oamenii fac rau, aceasta se datoreaza ignorantei, pentru ca, de fapt, nu stim ce facem.
Binenteles ca nu trebuie sa confundam ceea ce crede si gandeste un individ cu declaratiile pe care le face in legatura cu gandurile si credintele sale, intrucat una este ceea ce spune cineva ca crede si gandeste si alta este ceea ce gandeste si crede cu adevarat.
Prin urmare, constantand prapastia care desparte credintele noastre de aplicarea lor in practica, ar trebui, poate sa tragem concluzia ca prapastia adevarata este aceea dintre ceea ce pretindem ca credem si ceea ce credem cu adevarat.
In sfarsit, oricum ar fi, fapt este ca ideile despre morala ne sunt de prea putin folos daca ele nu au urmari de ordin practic asupra actiunilor noastre. De aceea, este de inteles reactia lui Mark Twain atunci cand un industrias, facand caz de idealurile sale inalte, i-a marturisit ca avea ferma intentie de a face un pelerinaj in Tara Sfana si a se sui pe muntele Sinai pentru a citi cu voce tare cele zece porunci, Mark Twain i-a replicat "Dar de ce nu ramai mai degraba aici pentru a le pune in aplicare?"