luni, 28 decembrie 2009

Despre principii - de Andrei Plesu

Cu cît reperele istoriei cotidiene şi ale propriului comportament sînt mai şubrede, cu atît se invocă mai des prestigiul hieratic al principiilor. Ne refugiem în aerul rarefiat al principiilor, ne justificăm, prin ele, lipsa de imaginaţie, sau de curaj, ne ascundem, viclean, după ele, cînd nu le folosim drept armă retorică împotriva unor preopinenţi antipatici. A-ţi lua distanţă faţă de principii trece drept dovada unui incalificabil relativism. E un abuz etic, un scandal.
Să ne lămurim. Principiile sînt bune. Sînt de neocolit. Cu condiţia ca recursul la ele să nu devină un reflex găunos, o reţetă mecanică, un substitut al dreptei judecăţi. Principium înseamnă „început“, „introducere“. Există şi accepţiunea de „temei“, „fundament“, „lege“ şi tocmai în această bifurcare de sens stă originea tuturor neclarităţilor. Una sînt principiile ştiinţei, (relativ) stabile, inconturnabile, lineare, alta sînt principiile cu care lucrează moralitatea, principiile după care ni se cere să ne conducem viaţa. Cele dintîi funcţionează normativ, aproape orb, celelalte sînt orientative, mustesc de plasticitate, de vervă organică. E foarte riscant să aluneci dintr-un registru într-altul, să te mişti în freamătul difuz al viului cu inflexibilitatea minerală a unor reguli abstracte. În exerciţiul judecăţii cotidiene, principiile sînt, întotdeauna, reperul prim, demarajul optim. Dar cine rămîne la ele ia linia startului drept capăt al cursei. Abia după ce principiile sînt fixate, începe efortul laborios al nuanţelor, al studiului de caz, al analizei contextuale. Principiile sînt bune cîtă vreme „dau drumul“ judecăţii, cîtă vreme nu afectează libertatea desfăşurării ei. Ele sînt, dimpotrivă, dizolvante, de îndată ce înlocuiesc judecata printr-o axiomă neînduplecată. O situaţie de viaţă este mai mult decît o ecuaţie. Legea morală nu seamănă cu legea gravitaţiei, iar mîntuirea sufletelor nu e o procedură chirurgicală. Ar fi prea simplu să putem sistematiza destinul fiecăruia dintre noi cu un set de criterii fixe: faci o listă de principii (cinci, zece, douăzeci?) şi le aplici farmaceutic fiecărei împrejurări. Nu vei obţine decît o judecată prefabricată, o schemă arbitrară, un calcul rudimentar. Viaţa e, ca să zicem aşa, mai complexă, iar omul – mai pestriţ. Cine nu judecă decît pe bază de principii trăieşte în plină ficţiune. Mai devreme sau mai tîrziu va fi victima propriei lui îngustimi.
Toţi ştim că nu trebuie să minţi. E un „principiu“ incontestabil. Dar Nicu Steinhardt descoperă, în închisoare, virtutea de a-ţi minţi anchetatorul. Nimeni nu e scutit, în viaţa curentă, de ispita minciunii salutare, benefice, caritabile. „Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci“ – spune, sibilinic, Avva Alonios, în Pateric. Problema nu este să nu minţi, ci să cîntăreşti cu discernămînt care sînt, în anumite circumstanţe, marginile tolerabile ale minciunii, dozajul admisibil al falsului, legitimitatea adevărului parţial. Evident, intrăm pe un teritoriu primejdios, în care resursele de autojustificare ale individului se simt provocate şi pot evolua delirant: ne e uşor să găsim imediat scuze pentru orice derivă, să fabricăm rapid iluzia propriei, nelimitate, îndreptăţiri. Protecţia ermetică a principiilor pare preferabilă. Dar viaţa nu e aseptică, nu e „principială“. Fiecare gest implică un pariu, fiecare decizie – un risc. Principiile indică, în toată această aventură, nordul, dar nu dau socoteală de traseele optime şi de accidentele de parcurs. Şi, mai ales, nu includ libertatea de judecată a lui Dumnezeu. Dacă judecata finală n-ar fi decît o pedantă aplicare de principii, notarul de cartier ar fi personajul cel mai indicat pentru a o oficia expert şi expeditiv.

luni, 21 decembrie 2009

Progres

In 1907, media de viteza a unui vehicul tras de cai in Bucuresti era de 18,5 km/h. In 2009 media de viteza a unui automobil care circula in Bucuresti este de 9,5 km/h.
Nimic de adaugat.

vineri, 18 decembrie 2009

Gândul zilei

"Fiecare pas al stiintei e un pas in plus catre Dumnezeu."

(Albert Einstein)

luni, 14 decembrie 2009

Chicago

Părerea mea e că aşa s-a fondat Chicago: un grup de oameni din New York şi-au spus, “Hey, mă simt bine alături de atâta crimă şi sărăcie dar parcă nu e îndeajuns de frig, hai să mergem spre vest”.

vineri, 11 decembrie 2009

Consumerism

Aproape orice situatie intalnita azi are echivalent in trecut, mai putin consumerismul! Consumerismul se defineste, in mare, ca fiind o inecuatie care descrie fericirea personala in functie de cantitatea de bunuri achizitionate, aflate in posesie, si de consum. Inecuatia are doi termeni: cel din stanga este fericirea personala, cel din dreapta este cantitatea de bunuri pe care o ai sau ti-o poti permite sigur la un moment dat.
Regula de baza, de fapt Axioma consumerismului este urmatoarea: Intre cei doi termeni ai ecuatiei nu poate fi egalitate niciodata si termenul din stanga (fericirea) este intotdeauna mai mic decit cel din dreapta (cantitatea de bunuri).
Stimulat prin inginerie sociala, consumerismul incurajeaza si apoi exploateaza nesatisfactiile si dezamagirile realitatii de zi cu zi. Cheia , catalizatorul care a determinat aparitia consumerismului este conceptul de surplus. Surplusul se defineste ca fiind situatia cind totul exista in cantitati mai mult decit suficiente pentru a intretine viata tuturor membrilor unei societati.
Dar, oamenii nu au abilitatea de a face fata acestei situatii. Dintotdeauna oamenii s-au confruntat cu situatii de criza in care ceva lipsea. Oamenii au dezvoltat multe strategii pentru a face fata deficitului dar surplusul este ceva peste puterile lor, deocamdata.
Efectul de baza al consumerismului este urmatorul: tinta (adica noi,eu,tu,el...) isi suspenda voluntar pe o anumita perioada capacitatile de judecata si de gandire in schimbul promisiunii de fericire. Prin urmare devenim sclavii propriilor noastre dorinte neimplinite lasind ratiunea deoparte si lasindu-ne ghidati doar de impulsurile neuro-chimice primare din sistemul nervos. In timpul acesta produsul dorit este asimilat cu un produs vital pentru supravietuire, lucru fals de altfel, dar de unde sa-ti dai seama din moment ce esti deja un sclav?

joi, 10 decembrie 2009

Economie capitalista

"Exista un singur sef, Clientul, si poate concedia pe toata lumea din companie, de la Presedinte in jos, doar luand decizia de a-si cheltuii banii in alta parte."

luni, 7 decembrie 2009

10 motive pentru care nu esti bogat

Multi oameni presupun ca nu sunt bogati deoarece nu castiga suficienti bani. Daca as castiga mai mult, as putea economisi si investii mai bine, spun ei. Problema acestei teorii este ca acestia vor aduce acelasi argument si atunci cand vor castiga mai mult. A deveni milionar are mai putin de-a face cu cat castigi ci mai degraba cu modul in care iti cheltui banii in viata de zi cu zi.
Lista motivelor pentru care nu esti bogat nu se termina la 10, mai sunt si altele: iti pasa ce cred vecinii, nu ai rabdare, ai obiceiuri rele, nu ai scopuri, nu esti pregatit, incerci sa faci un ban rapid, ii lasi pe altii sa iti administreze banii, investesti in lucruri pe care nu le intelegi, ti-e teama de finante asa ca le ignori.

Iata inca 10 motive posibile pentru care nu esti bogat:

Iti pasa cum arata masina ta: Masina e un mijloc de transport care te duce dintr-un loc in altul insa majoritatea oamenilor nu o vad asa. In schimb, ei o considera ca fiind o reflectie a personalitatii lor si cheltuie bani la fiecare cativa ani ca sa ii impresioneze pe altii in loc sa conduca aceeasi masina care de altfel merge foarte bine iar banii sa ii investeasca.

Te simti indreptatit: Daca crezi ca meriti sa traiesti un anumit stil de viata, sa ai anumite lucruri si sa cheltui bani inainte sa castigi suficient ca sa traiesti astfel, atunci trebuie sa te imprumuti. Acea bucata de datorie te va impiedica sa faci avere.

Nu iti place diversitatea: E un motiv pentru care unul din cele mai vechi sfaturi financiare spune ca nu e bine sa iti ti toate ouale intr-un singur cos. Utilizand un portofoliu de investitii cat mai diversificat iti mareste sansele de a nu pierde totul intr-o singura clipa.

Ai inceput prea tarziu: Daca spui frecvent ca nu e timpul sa investesti, te vei trezi intr-o zi ca pensia bate la usa iar contul tau de economii este tot gol.

Nu faci ceea ce iti place: Daca slujba pe care o ai nu e chiar slujba ta de vis, tot trebuie sa te simti bine. Daca alegi o slujba care nu iti place doar pentru bani, sunt sanse mari ca banii pe care ii castigi sa ii cheltui pe activitati care sa te scape de stresul acumulat la slujba pe care o urasti.

Nu iti place sa inveti: Probabil presupui ca odata ce ai absolvit Facultatea nu mai trebuia sa studiezi nimic. Aceasta atitudine poate sa te duca la o prima slujba sau sa te tina in campul muncii, insa nu te va imbogatii niciodata. Dorinta de a invata pentru a progresa in cariera si finante e esentiala daca doresti ca la un moment dat sa ai bani suficienti.

Cumperi lucruri pe care nu le folosesti: Uita-te la tine in casa, in dulapuri, pivnita, pod si garaj si daca vezi ca ai lucruri pe care nu le-ai folosit in ultimul an, sunt sanse ca banii pe care i-ai dat pe acele lucuri sa fie bani aruncati pe fereastra, care altfel ti-ar fi putut creste venitul.

Nu intelegi valoarea: Cumperi lucruri din diverse motive dar nu iei seama la valoarea lor. Aceasta nu se limiteaza la cei care simt nevoia sa cumpere cele mai scumpe obiecte, ci se aplica si la cei care intotdeauna cumpara cele mai ieftine marfuri. Foarte rar acestea reflecta valoarea si doar atunci cand inveti sa cumperi conform cu valoarea adevarata a produsului, iti va mai raman bani sa investesti in viitor.

Casa ta e prea mare: Cand iti cumperi o casa care e prea mare pentru nevoile tale sau pentru bugetul tau, in final vei ajunge sa cheltui si mai multi bani pe dobanzi, taxe mai mari, intretinere mai costisitoare si multe lucruri pentru a o umple. Unii oameni vor spune ca valoarea casei va creste ceea ce o face o investitie buna, insa adevarul e ca daca nu esti dispus sa cobori standardele de viata, ceea ce majoritatea oamenilor nu fac, niciodata nu va deveni un bun de valorificat sau bani pe care sa ii folosesti si de care sa te bucuri.

Ratezi oportunitatile: Probabil ai auzit de cel putin odata in viata ca cineva cunoscut tie a dat lovitura iar in gandul tau ai spus “As fi putut face si eu aia”. Sunt o multime de oportunitati daca ai vointa si determinarea sa ti ochii deschisi.


(Dupa o analiza TheStreet.Com)

Gandul zilei

"Pentru fiecare minut de suparare pierzi 60 de secunde de fericire."

miercuri, 2 decembrie 2009

Nu uita!

"Morţii Revoluţiei ne-au dat libertatea, ca să scuipe pe ea cei care au pupat mîna dictaturii. Morţii Revoluţiei au căzut cînd s-a deschis focul şi s-au închis porţile bisericii ca să putem pune icoane în şcoli. Morţii Revoluţiei ne-au dat demnitatea ca să fim pălmuiţi de un clovn turbat, în forul democraţiei. Acei morţi sînt singurul adevăr de care am avut parte în ultimii 17 ani. Sacrificiul lor ne-a scos din puşcăriile gîndirii, ca să nimerim în puşcăriile minţii lui Vadim. În coşmarele cu foşti miliţieni, securişti, utecişti, prim- secretari, activişti, poeţi de curte, într-un cuvînt, lichele.

În anii ‘90, Liiceanu i-a îndemnat să tacă. Să aibă minima decenţă să stea deoparte. Dar ei au avut ticăloşia să iasă în faţă, să ne fluiere morţii şi să ne rîdă-n nas. Ruşine lor! Ruşine comuniştilor, ruşine celor care-i apără şi regretă!"

(de Maria Andries)