luni, 28 decembrie 2009

Despre principii - de Andrei Plesu

Cu cît reperele istoriei cotidiene şi ale propriului comportament sînt mai şubrede, cu atît se invocă mai des prestigiul hieratic al principiilor. Ne refugiem în aerul rarefiat al principiilor, ne justificăm, prin ele, lipsa de imaginaţie, sau de curaj, ne ascundem, viclean, după ele, cînd nu le folosim drept armă retorică împotriva unor preopinenţi antipatici. A-ţi lua distanţă faţă de principii trece drept dovada unui incalificabil relativism. E un abuz etic, un scandal.
Să ne lămurim. Principiile sînt bune. Sînt de neocolit. Cu condiţia ca recursul la ele să nu devină un reflex găunos, o reţetă mecanică, un substitut al dreptei judecăţi. Principium înseamnă „început“, „introducere“. Există şi accepţiunea de „temei“, „fundament“, „lege“ şi tocmai în această bifurcare de sens stă originea tuturor neclarităţilor. Una sînt principiile ştiinţei, (relativ) stabile, inconturnabile, lineare, alta sînt principiile cu care lucrează moralitatea, principiile după care ni se cere să ne conducem viaţa. Cele dintîi funcţionează normativ, aproape orb, celelalte sînt orientative, mustesc de plasticitate, de vervă organică. E foarte riscant să aluneci dintr-un registru într-altul, să te mişti în freamătul difuz al viului cu inflexibilitatea minerală a unor reguli abstracte. În exerciţiul judecăţii cotidiene, principiile sînt, întotdeauna, reperul prim, demarajul optim. Dar cine rămîne la ele ia linia startului drept capăt al cursei. Abia după ce principiile sînt fixate, începe efortul laborios al nuanţelor, al studiului de caz, al analizei contextuale. Principiile sînt bune cîtă vreme „dau drumul“ judecăţii, cîtă vreme nu afectează libertatea desfăşurării ei. Ele sînt, dimpotrivă, dizolvante, de îndată ce înlocuiesc judecata printr-o axiomă neînduplecată. O situaţie de viaţă este mai mult decît o ecuaţie. Legea morală nu seamănă cu legea gravitaţiei, iar mîntuirea sufletelor nu e o procedură chirurgicală. Ar fi prea simplu să putem sistematiza destinul fiecăruia dintre noi cu un set de criterii fixe: faci o listă de principii (cinci, zece, douăzeci?) şi le aplici farmaceutic fiecărei împrejurări. Nu vei obţine decît o judecată prefabricată, o schemă arbitrară, un calcul rudimentar. Viaţa e, ca să zicem aşa, mai complexă, iar omul – mai pestriţ. Cine nu judecă decît pe bază de principii trăieşte în plină ficţiune. Mai devreme sau mai tîrziu va fi victima propriei lui îngustimi.
Toţi ştim că nu trebuie să minţi. E un „principiu“ incontestabil. Dar Nicu Steinhardt descoperă, în închisoare, virtutea de a-ţi minţi anchetatorul. Nimeni nu e scutit, în viaţa curentă, de ispita minciunii salutare, benefice, caritabile. „Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci“ – spune, sibilinic, Avva Alonios, în Pateric. Problema nu este să nu minţi, ci să cîntăreşti cu discernămînt care sînt, în anumite circumstanţe, marginile tolerabile ale minciunii, dozajul admisibil al falsului, legitimitatea adevărului parţial. Evident, intrăm pe un teritoriu primejdios, în care resursele de autojustificare ale individului se simt provocate şi pot evolua delirant: ne e uşor să găsim imediat scuze pentru orice derivă, să fabricăm rapid iluzia propriei, nelimitate, îndreptăţiri. Protecţia ermetică a principiilor pare preferabilă. Dar viaţa nu e aseptică, nu e „principială“. Fiecare gest implică un pariu, fiecare decizie – un risc. Principiile indică, în toată această aventură, nordul, dar nu dau socoteală de traseele optime şi de accidentele de parcurs. Şi, mai ales, nu includ libertatea de judecată a lui Dumnezeu. Dacă judecata finală n-ar fi decît o pedantă aplicare de principii, notarul de cartier ar fi personajul cel mai indicat pentru a o oficia expert şi expeditiv.

luni, 21 decembrie 2009

Progres

In 1907, media de viteza a unui vehicul tras de cai in Bucuresti era de 18,5 km/h. In 2009 media de viteza a unui automobil care circula in Bucuresti este de 9,5 km/h.
Nimic de adaugat.

vineri, 18 decembrie 2009

Gândul zilei

"Fiecare pas al stiintei e un pas in plus catre Dumnezeu."

(Albert Einstein)

luni, 14 decembrie 2009

Chicago

Părerea mea e că aşa s-a fondat Chicago: un grup de oameni din New York şi-au spus, “Hey, mă simt bine alături de atâta crimă şi sărăcie dar parcă nu e îndeajuns de frig, hai să mergem spre vest”.

vineri, 11 decembrie 2009

Consumerism

Aproape orice situatie intalnita azi are echivalent in trecut, mai putin consumerismul! Consumerismul se defineste, in mare, ca fiind o inecuatie care descrie fericirea personala in functie de cantitatea de bunuri achizitionate, aflate in posesie, si de consum. Inecuatia are doi termeni: cel din stanga este fericirea personala, cel din dreapta este cantitatea de bunuri pe care o ai sau ti-o poti permite sigur la un moment dat.
Regula de baza, de fapt Axioma consumerismului este urmatoarea: Intre cei doi termeni ai ecuatiei nu poate fi egalitate niciodata si termenul din stanga (fericirea) este intotdeauna mai mic decit cel din dreapta (cantitatea de bunuri).
Stimulat prin inginerie sociala, consumerismul incurajeaza si apoi exploateaza nesatisfactiile si dezamagirile realitatii de zi cu zi. Cheia , catalizatorul care a determinat aparitia consumerismului este conceptul de surplus. Surplusul se defineste ca fiind situatia cind totul exista in cantitati mai mult decit suficiente pentru a intretine viata tuturor membrilor unei societati.
Dar, oamenii nu au abilitatea de a face fata acestei situatii. Dintotdeauna oamenii s-au confruntat cu situatii de criza in care ceva lipsea. Oamenii au dezvoltat multe strategii pentru a face fata deficitului dar surplusul este ceva peste puterile lor, deocamdata.
Efectul de baza al consumerismului este urmatorul: tinta (adica noi,eu,tu,el...) isi suspenda voluntar pe o anumita perioada capacitatile de judecata si de gandire in schimbul promisiunii de fericire. Prin urmare devenim sclavii propriilor noastre dorinte neimplinite lasind ratiunea deoparte si lasindu-ne ghidati doar de impulsurile neuro-chimice primare din sistemul nervos. In timpul acesta produsul dorit este asimilat cu un produs vital pentru supravietuire, lucru fals de altfel, dar de unde sa-ti dai seama din moment ce esti deja un sclav?

joi, 10 decembrie 2009

Economie capitalista

"Exista un singur sef, Clientul, si poate concedia pe toata lumea din companie, de la Presedinte in jos, doar luand decizia de a-si cheltuii banii in alta parte."

luni, 7 decembrie 2009

10 motive pentru care nu esti bogat

Multi oameni presupun ca nu sunt bogati deoarece nu castiga suficienti bani. Daca as castiga mai mult, as putea economisi si investii mai bine, spun ei. Problema acestei teorii este ca acestia vor aduce acelasi argument si atunci cand vor castiga mai mult. A deveni milionar are mai putin de-a face cu cat castigi ci mai degraba cu modul in care iti cheltui banii in viata de zi cu zi.
Lista motivelor pentru care nu esti bogat nu se termina la 10, mai sunt si altele: iti pasa ce cred vecinii, nu ai rabdare, ai obiceiuri rele, nu ai scopuri, nu esti pregatit, incerci sa faci un ban rapid, ii lasi pe altii sa iti administreze banii, investesti in lucruri pe care nu le intelegi, ti-e teama de finante asa ca le ignori.

Iata inca 10 motive posibile pentru care nu esti bogat:

Iti pasa cum arata masina ta: Masina e un mijloc de transport care te duce dintr-un loc in altul insa majoritatea oamenilor nu o vad asa. In schimb, ei o considera ca fiind o reflectie a personalitatii lor si cheltuie bani la fiecare cativa ani ca sa ii impresioneze pe altii in loc sa conduca aceeasi masina care de altfel merge foarte bine iar banii sa ii investeasca.

Te simti indreptatit: Daca crezi ca meriti sa traiesti un anumit stil de viata, sa ai anumite lucruri si sa cheltui bani inainte sa castigi suficient ca sa traiesti astfel, atunci trebuie sa te imprumuti. Acea bucata de datorie te va impiedica sa faci avere.

Nu iti place diversitatea: E un motiv pentru care unul din cele mai vechi sfaturi financiare spune ca nu e bine sa iti ti toate ouale intr-un singur cos. Utilizand un portofoliu de investitii cat mai diversificat iti mareste sansele de a nu pierde totul intr-o singura clipa.

Ai inceput prea tarziu: Daca spui frecvent ca nu e timpul sa investesti, te vei trezi intr-o zi ca pensia bate la usa iar contul tau de economii este tot gol.

Nu faci ceea ce iti place: Daca slujba pe care o ai nu e chiar slujba ta de vis, tot trebuie sa te simti bine. Daca alegi o slujba care nu iti place doar pentru bani, sunt sanse mari ca banii pe care ii castigi sa ii cheltui pe activitati care sa te scape de stresul acumulat la slujba pe care o urasti.

Nu iti place sa inveti: Probabil presupui ca odata ce ai absolvit Facultatea nu mai trebuia sa studiezi nimic. Aceasta atitudine poate sa te duca la o prima slujba sau sa te tina in campul muncii, insa nu te va imbogatii niciodata. Dorinta de a invata pentru a progresa in cariera si finante e esentiala daca doresti ca la un moment dat sa ai bani suficienti.

Cumperi lucruri pe care nu le folosesti: Uita-te la tine in casa, in dulapuri, pivnita, pod si garaj si daca vezi ca ai lucruri pe care nu le-ai folosit in ultimul an, sunt sanse ca banii pe care i-ai dat pe acele lucuri sa fie bani aruncati pe fereastra, care altfel ti-ar fi putut creste venitul.

Nu intelegi valoarea: Cumperi lucruri din diverse motive dar nu iei seama la valoarea lor. Aceasta nu se limiteaza la cei care simt nevoia sa cumpere cele mai scumpe obiecte, ci se aplica si la cei care intotdeauna cumpara cele mai ieftine marfuri. Foarte rar acestea reflecta valoarea si doar atunci cand inveti sa cumperi conform cu valoarea adevarata a produsului, iti va mai raman bani sa investesti in viitor.

Casa ta e prea mare: Cand iti cumperi o casa care e prea mare pentru nevoile tale sau pentru bugetul tau, in final vei ajunge sa cheltui si mai multi bani pe dobanzi, taxe mai mari, intretinere mai costisitoare si multe lucruri pentru a o umple. Unii oameni vor spune ca valoarea casei va creste ceea ce o face o investitie buna, insa adevarul e ca daca nu esti dispus sa cobori standardele de viata, ceea ce majoritatea oamenilor nu fac, niciodata nu va deveni un bun de valorificat sau bani pe care sa ii folosesti si de care sa te bucuri.

Ratezi oportunitatile: Probabil ai auzit de cel putin odata in viata ca cineva cunoscut tie a dat lovitura iar in gandul tau ai spus “As fi putut face si eu aia”. Sunt o multime de oportunitati daca ai vointa si determinarea sa ti ochii deschisi.


(Dupa o analiza TheStreet.Com)

Gandul zilei

"Pentru fiecare minut de suparare pierzi 60 de secunde de fericire."

miercuri, 2 decembrie 2009

Nu uita!

"Morţii Revoluţiei ne-au dat libertatea, ca să scuipe pe ea cei care au pupat mîna dictaturii. Morţii Revoluţiei au căzut cînd s-a deschis focul şi s-au închis porţile bisericii ca să putem pune icoane în şcoli. Morţii Revoluţiei ne-au dat demnitatea ca să fim pălmuiţi de un clovn turbat, în forul democraţiei. Acei morţi sînt singurul adevăr de care am avut parte în ultimii 17 ani. Sacrificiul lor ne-a scos din puşcăriile gîndirii, ca să nimerim în puşcăriile minţii lui Vadim. În coşmarele cu foşti miliţieni, securişti, utecişti, prim- secretari, activişti, poeţi de curte, într-un cuvînt, lichele.

În anii ‘90, Liiceanu i-a îndemnat să tacă. Să aibă minima decenţă să stea deoparte. Dar ei au avut ticăloşia să iasă în faţă, să ne fluiere morţii şi să ne rîdă-n nas. Ruşine lor! Ruşine comuniştilor, ruşine celor care-i apără şi regretă!"

(de Maria Andries)

luni, 30 noiembrie 2009

Bârfă

"Unii oameni nu spun nimic rau despre cei morti si nimic bun despre cei vii."

duminică, 22 noiembrie 2009

Scrisoare catre un ateu

In masura in care te cunosc, pot sa afirm ca tu, desi nu recunosti, crezi in Dumnezeu. Nu in Dumnezeul pictat pe icoane cu o mana ridicata sau in batranul care sta pe nor si arunca din cand in cand cu traznete. Dumnezeu este tot ceea ce nu poti, sau nu vrei, explica. Dumnezeu este in fiecare vina pe care nu o poti arunca catre semenii tai, Dumnezeu este identificat cu norocul, soarta si celelalte lucruri asupra carora nu ai nici un control. Dumnezeu este ghilotina cugetului tau, cutia in care iti incui gandurile lipsite de ratiune, ignoranta, personalitatea superficiala si deseori pretins inteleapta. De cate ori ai dat vina pe americanii prosti, perfizi si manati de interese, cu cati vecini ai facut misto de cei care intr-o lume gregara materialismului au avut curajul sa pretuiasca mai mult sufletul? De fapt, rasetul tau ascunde jalea unui suflet singur, asemenea unei strazi dintr-un oras fantoma. De cate ori ai criticat ceea ce nu iti explicai, fie din neputinta, fie din spirit de fronda, de cate probleme ai sperat sa treci, in loc sa te fortezi la o solutie? De atatea ori te-ai rugat la Dumnezeu.
Dumnezeu este darul pe care nu-l accepti din mandria spiritului tau flecar, si cum nu poti trai fara El, iti inventezi un altul, fie un scriitor, fie un prieten, fie un hobby, fie un colt pustiu al sufletului tau.

duminică, 15 noiembrie 2009

Despre politica

"Pe comunisti, doar prostii si ticalosii ii credeau. La fel pe Iliescu, pe Nastase, pe Vadim si pe oamenii lor. Doar prostii sau ticalosii nu ii vad ca mint de cum deschid gura."

(Gabriel Liiceanu)

joi, 12 noiembrie 2009

Mandria de a fi roman - de Andrei Plesu

Nu poti fi mandru (sau rusinat) de o calitate pe care n-ai obtinut-o prin merit sau prin optiune.
Nu te-a intrebat nimeni daca vrei sa te nasti roman si n-ai fost declarat roman de un juriu care ti-a evaluat, in prealabil, virtutile. Te-ai trezit roman, asa cum te-ai trezit barbat sau femeie, brunet sau blond, inalt sau scund. A spune, asadar, “sunt mandru ca sunt roman” e totuna cu a spune “sunt mandru ca am nasul carn”, sau “sunt mandru ca am ochi albastri”. Intrucat a fi roman nu e o alegere personala si nici un premiu acordat prin concurs, ci o determinare innascuta, nici mandria, nici jena, nici recunostiinta, nici insatisfactia n-au ce cauta aici. Mai departe: nu poti fi mandru de a apartine unei categorii atat de largi, incat ea contine, inevitabil, elemente contradictorii. Nu poti spune “sunt mandru ca sunt om”. Exista oameni care justifica, eventual, mandria de a fi om, dar exista si cazaturi, ticalosi, rebuturi, care fac specia de ras. La fel, exista romani de a caror concetatenie poti fi flatat, si exista altii care ne strica firma. Poti fi mandru de Eminescu, dar nu poti fi mandru de Alexandru Draghici sau de Ramaru. In cel mai bun caz, ai putea fi deci indreptatit sa fii mandru ca esti om cumsecade (nu om in general), sau roman de isprava (nu roman in general), desi a fi “mandru” de o calitate proprie, chiar reala, e oricum un comportament discutabil. Pe de alta parte, e cu totul nedrept ca romanii nereusiti sa se simta mandri ca fac parte din aceeasi categorie cu romanii reusiti. E scandalos ca Mischie sa fie mandru ca e din neamul lui Stefan cel Mare. Daca romanii sunt P.P.Carp, Bratienii, Maniu, Elisabeta Rizea, Enescu si Brancusi, ma bucur sa fac parte din aceeasi comunitate cu ei. Dar daca romanii sunt Ionescu-Caion, Horia Sima, Emil Bobu, Aurelian Bondrea si altii ca ei, nu sunt prea incantat de vecinatate. Romanii de anvergura, romanii de buna calitate slujesc frecvent de paravan, sau de instanta legitimatoare pentru tot soiul de derbedei, grabiti sa-si asume merite cu care n-au nimic in comun. Unii se comporta ca si cum meciul castigat de o echipa romaneasca e o victorie personala, o isparava a muschilor proprii. Copiii care se disting la olimpiade, gimnastele, campionii, muzicienii, scriitorii care ajung la o notorietate transnationala sunt resimtiti ca alibiuri ale valorii proprii. Chibitul e mandru de talentul celui din teren si ajunge sa se identifice cu el. Au castigat “ai nostri”, i-au batut “romanii nostri”, “suntem cei mai buni” sunt expresiile candide, dincolo de care se ascunde convingerea absurda ca cel care le profereaza e el insusi subiectul succesului. Nea Ghita il aplauda pe Ilie Nastase, ca pe un delegat al competentei proprii. Ilie nu e decat prelungirea pe teren a lui nea Ghita, instrumentul lui de lupta, mana lui dreapta. Romanul e cand Hagi, cand Nadia Comaneci, cand Tiriac, cand Brancusi, cand Mircea Eliade. Epuizat de atatea performante, el adoarme, in cele din urma, obosit, dar mandru. A invins pe toate fronturile. In dimineata urmatoare, lucrurile reintra, pentru o vreme, in normal: mici chiuluri si triserii cotidiene, strazi cu gropi, preturi mari, politicieni mincinosi etc. (“Treaba romaneasca...”) Intrebat, in particular, ce mai face, romanul raspunde cu obida: “Nu fac nimic! Nu vezi in ce hal suntem? Ce tara e asta?”. Dar intrebat de un reporter, in fata camerei de luat vederi, el se recompune, isi aduce aminte de stramosi si zice, fara sa clipeasca: “Sunt mandru ca sunt roman!”.

vineri, 6 noiembrie 2009

Declaratia de indepedenta

"Pe aici oamenii nu scuipa coji de seminte pe strada. Nici macar nu umbla cu bidoane de bere în mâna.
Pe aici pietrele nu sunt proiectile; ele si-au gasit rostul în ziduri tacute. Iar drumurile sunt facute pentru a-i avea pe cei dragi aproape, nu pentru a fugi.
Pe aici oamenii cresc singuri, ferindu-se de turme. Si nu vorbesc tare; nici nu sunt mândri, nici inutil de fericiti.
Pe aici... prin mintea mea."

(de Pasadia )

duminică, 18 octombrie 2009

Intelectualism moral

Conform acestei teorii, este suficient sa stii ceea ce este binele pentru a-l realiza si este suficient sa sti ce este raul pentru a nu-l face. Asadar, daca oamenii fac rau, aceasta se datoreaza ignorantei, pentru ca, de fapt, nu stim ce facem.
Bineinteles ca nu trebuie sa confundam ceea ce crede si gandeste un individ cu declaratiile pe care le face in legatura cu gandurile si credintele sale, intrucat una este ceea ce spune cineva ca crede si gandeste si alta este ceea ce gandeste si crede cu adevarat. Cel care spune ca doreste binele aproapelui, dar prin faptele sale dovedeste contrariul, o face pentru ca nu doreste acest lucru cu adevarat.
Prin urmare, constatand prapastia care desparte credintele noastre de aplicarea lor in practica, ar trebui, poate sa tragem concluzia ca prapastia adevarata este aceea dintre ceea ce pretindem ca credem si ceea ce credem cu adevarat.
In sfarsit, oricum ar fi, fapt este ca ideile despre morala ne sunt de prea putin folos daca ele nu au urmari de ordin practic asupra actiunilor noastre. De aceea este de inteles reactia lui Mark Twain atunci cand un industrias, facand caz de idealurile sale inalte, i-a marturisit ca avea ferma intentie de a face un pelerinaj in Tara Sfanta si a se sui pe muntele Sinai pentru a citi cu voce tare cele zece porunci. Ascultand toate acestea, Mark Twain i-a replicat "Dar de ce nu ramaneti mai degraba aici pentru a le pune in aplicare?"

miercuri, 7 octombrie 2009

Povestire

In secolul XIX, in Anglia, un mic nobil pe nume Sir John din Hadersfield, s-a imbogatit pe neasteptate, iar aceasta l-a adus imediat la o ambitie: sa cumpere el tot oraselul acela, sa fie totul al lui. Zis si facut, a cumparat casa dupa casa, pana cand a ajuns intr-un impas, a dat peste un batran care nici in ruptul capului nu a vrut sa-si vanda casuta. Toate, absolut toate, erau proprietatea lui Sir John, numai casuta batranului nu si pace! A incercat in fel si chip, a trimis emisari, i-a oferit sume fabuloase. "Domnule eu am ambitia sa pot spune ca tot orasul acesta este al meu. Hai fa-mi hatarul acesta; te platesc imparateste!" Cand i-a oferit cea mai mare suma de bani, batranul i-a trimis la plimbare pe agentii bogatasului, spunandu-le: "Oricat mi-ar oferi, eu nu-i vand casa". Cand erau oamenii la o anumita distanta, batranul foarte glumet le-a strigat din urma: "Spuneti-i lui Sir John ca acum orasul Hadersfield are doi stapani: pe Sir John si pe mine".

vineri, 2 octombrie 2009

Crestini de duminica

"Oamenii L-au inchis pe Dumnezeu in Biserici ca sa fie ei mai liberi intr-o lume in care sa traiasca dupa capul lor".

(Nicolae Iorga)

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Husarul - Arturo Perez-Reverte


Primul roman al lui Perez-Reverte il are ca protagonist pe Frederic Gluntz, sublocotenent in rindul trupelor napoleoniene care invadeaza Spania. Proaspat iesit de pe bancile scolii, Frederic este animat de idealuri nobile si de setea de glorie, dorindu-si cu ardoare sa intre in lupta pentru a fi remarcat de tovarasii de regiment si de superiorii sai. Curind insa visele sale eroice se spulbera: tinarul ofiter trebuie sa infrunte razboiul real, complet diferit de cel pe care si-l inchipuise, si niste dusmani nevazuti – propriile slabiciuni si temeri. Mai mult decit o poveste de razboi, Husarul este o meditatie profunda asupra conditiei omului pus in situatii-limita.

„O splendida naratiune despre demitizarea razboiului si moartea eroismului, in plina epoca napoleoniana.” (Rafael Conte)

joi, 24 septembrie 2009

Nimic nou pe frontul de vest

"Aceasta poveste nu e o acuzatie sau o marturisire, si in nici un caz nu e o aventura, pentru ca moartea nu e o aventura pentru cei care stau fata in fata cu ea. Pur si simplu voi incerca sa vorbesc despre o generatie de oameni care, chiar daca poate au scapat de proiectile, au fost distrusi de razboi... "

"Cand va fi urmatorul razboi, lasa-i pe toti Kaiserii, presedintii, generalii si diplomatii sa mearga pe un camp mare si sa se lupte mai intai intre ei"

"Inca crezi ca e frumos sa mori pentu tara? Primul bombardament ne-a invatat mai bine. Cand e vorba de murit pentru tara ta, e mai bine sa nu mori deloc."

"Eu si Imparatul, amandoi luptam. Sigura diferenta e ca Imparatul, nu e aici."



(Erich Maria Remarque)

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Gandul zilei

As alege mai degraba un graunte de credinta decat toata neincrederea oamenilor de stiinta.

sâmbătă, 15 august 2009

Elucubratiile lui Groucho Marx

  • Intr-o dimineata am impuscat un elefant in pijamale. Cum a ajuns in pijamalele mele nu imi dau seama.
  • Am aici cea mai buna polita de asigurari in cazul accidentelor. Daca iti pierzi un picior, te vom ajuta sa il gasesti.
  • Omul asta ori a murit ori mie mi-a stat ceasul.
  • Am avut o dupa-masa perfecta. Dar nu astazi!
  • Inteligenta militara e o contradictie in termeni!
  • In afara cainelui, cartea e cel mai bun prieten al omului. Inauntrul cainelui e prea intuneric ca sa citesti!
  • Astea sunt principile mele... iar daca nu iti plac mai am si altele.
  • Inainte sa vorbesc, am ceva important sa spun.
  • Nu doresc sa apartin unul club care accepta ca membrii o persoana ca mine.
  • Trebuie sa recunosc, m-am nascut la o varsta destul de frageda.
  • Am creierul unui copil de 4 ani. Banuiesc ca a fost bucuros sa scape de el.
  • Casatoreste-te cu mine si nu ma voi mai uita niciodata la un alt cal.
  • Data viitoare cand te vad adu-mi aminte sa nu vorbesc cu tine.
  • Nici un om nu pleaca inaintea timpului sau, decat atunci cand seful pleaca mai repede.
  • O pisica neagra care trece prin fata ta semnifica faptul ca animalul se duce undeva.
  • Pana si un copil de 5 ani ar putea intelege lucrul asta. Trimite pe cineva sa gaseasca un copil de 5 ani!

sâmbătă, 8 august 2009

Existentialism

DEX
Existentialismul este o filozofie care nu e interesata atat de mult in explicarea universului, cat e de preocupata in explicarea existentei umane.

Studiind existenta sau modul de a fi al omului, s-a ajuns la o descoperire foarte importanta, si anume la aceea ca omul este confruntat in fiecare clipa cu situatii in care trebuie sa aleaga. Aceasta duce implicit la necesitatea unei decizii. Si existentialistii merg mai departe si spun ca orice decizie poate ori sa ne "faca", ori sa ne "strice", in functie de corectitudinea sau incorectitudinea deciziei respective. Si oare practic nu este asa?
Dupa ce ai ales sa comiti o josnicie, nu-i asa ca te simti mai mic? in tine s-a stirbit ceva: personalitatea ta este micsorata, este diminuata. Daca dimpotriva, ai rezistat tentatiei si ai luat o decizie buna, daca in loc de ceva ticalos, ai facut un lucru nobil, simti ca ai crescut, se adauga ceva la fiinta ta, esti mai mare decat inainte.
Deci ceea ce ne-au adus existentialistii secolului al XX-lea ca o explicare a fiintarii noastre in lume, este faptul permanentelor situatii in care trebuie sa alegem intre o posibilitate sau alta. Faptul ca deciziile noastre actioneaza asupra noastra, inseamna ca ele pot sa contribuie - si contribuie de altfel - fie la cresterea noastra, fie la micsorarea noastra; ele ori ajuta caracterului nostru, ori il strica.
Alegeti bine!

vineri, 7 august 2009

Integritate

Nu poti invinge nedreptatea cu mai multa nedreptate.
(Walter Pidgeon)

duminică, 2 august 2009

Gandul zilei

Bârfa e radioul Diavolului.

sâmbătă, 13 iunie 2009

Ce inseamna Libertate ?

Libertate inseamna a-ti gasi locul pentru care ai fost creat. Locomotiva, de exemplu, a fost construita pentru a rula pe sine. Pune-o intr-o aratura si ea isi va pierde libertatea; cand a sarit de pe sine, ea si-a pierdut libertatea si si-a gasit distrugerea. Libertatea ei exista atata vreme cat este in mediul pentru care a fost construita.
Copacul care ajunge sa fie smuls de furtuna si zboara prin vazduh, nu si-a gasit libertatea cand a scapat de inclestarea radacinilor bine infipte in pamant, ci el si-a aflat moartea. Libertatea lui era tocmai faptul de a avea radacinile acolo, in pamant, radacini care il tineau incatusat.
Libertatea inseamna a-ti gasi locul pentru care ai fost creat, altfel esti doar un sclav care se indreapta spre moarte.

miercuri, 10 iunie 2009

Masters of war

"Let me ask you one question
Is your money that good
Will it buy you forgiveness
Do you think that it could
I think you will find
When your death takes its toll
All the money you made
Will never buy back your soul"

(Bob Dylan - cântăreţ, compozitor, muzician şi poet american)

vineri, 5 iunie 2009

Stiinta, filozofie si religie

Exista trei domenii ale vietii intelectuale si spirituale pe care obisnuiesc sa le studiez: stiinta, filozofia si religia. Corespunzator acestora, exista trei moduri sau trei tipuri de cunoastere: cunoastere stiintifica, cunoastere filozofica si cunoastere religioasa. Altfel spus, sunt trei moduri de a ajunge la cunoastere, sau, mai clar, trei instrumente de conoastere: instrumentul stiintei, instrumentul filozofiei si instrumentul religiei. Sa le luam pe rand.
Instrumentele cunoasterii stiitifice sunt simturile. Stiinta masoara si cantareste, stiinta observa, studiaza si analizeaza; instrumentele ei sunt simturile si mijloacele de masurare. Stiinta descrie ceea ce vede si ceea ce masoara. Stiinta nu poate depasi aceste limite de cunoastere ca sa patrunda, de exemplu, in domeniul descrierii valorilor. Stiinta nu-ti poate spune ce e frumosul sau ce este binele ori alte componente ale lumii valorilor. Mai mult, ea nu poate spune de ce exista lumea, cum exista ea in sensul de a da o motivatie suprema, pentru ca ea, daca isi respecta limitele, doar va descrie ceea ce vede si ceea ce masoara.
Mai departe, filozofia este aceea care se ocupa cu valorile si scopurile; ea este aceea care cauta sa patrunda in natura lucrurilor si sa explice originea acestora. Instrumentul de cunoastere al filozofiei este ratiunea. Filozofia nu masoara si nu cantareste, ci ea pleaca de la datele stiintei si merge mai departe sa discute problemele valorilor, problema "de ce"-urilor, a aplicatiilor ultime si problema scopurilor ultime. Dar in toate acestea, singurul ei instrument este ratiunea.
Exista al treilea fel de cunoastere, cunoasterea religioasa, care si ea isi are instrumentul ei de lucru. Instrumentul cunoasterii religioase este credinta. Noi ne insusim aceasta cunoastere, deoarece prin simturi si ratiune nu o putem percepe. Cineva "din afara", pe care prin stiinta si prin filozofie nu-L putem ajunge, Cineva de dincolo de limitele de investigatie ale acestor doua moduri de cunoastere ia initiativa sa ne reveleze, sa ne descopere anumite cunostinte despre Sine, despre Univers, despre originea si destinul nostru. Asadar, cunoasterea religioasa, actiunea de intelegere a Fiintei supreme are ca instrument de lucru, credinta, care e absolut necesara pentru a autentifica ceea ce s-a comunicat prin revelatie.
Daca reusim sa patrundem notiunile acestea, am patruns bazele gandirii.

miercuri, 3 iunie 2009

Caracterul

"Caracterul se formeaza in confruntarea cu greutatile, cu dificultatile. Formarea caracterului inseamna sa ne lovim de nedreptati, ca ele sa starneasca in noi tot mai mult dorul de dreptate. Caracter inseamna sa ne ciocnim de rautate, ca sa stimuleze in noi reactii de bunatate. Daca nu ar fi pericole in viata noastra nu s-ar dezvolta in noi curajul. Daca n-ar exista langa noi oameni cu mari necazuri, noi nu am avea pentru cine sa ne sacrificam."


(Iosif Ton)

joi, 28 mai 2009

Fructele Maniei - John Steinbeck

In detalii extrem de emotionante, John Steinbeck suprinde destinele unor oameni obisnuiti, care lupta din rasputeri sa-si pastreze demnitatea in fata unei crize sociale si economice acute.
Nevoita sa-si paraseasca ferma din Oklahoma, familia Joad se alatura altor mii de emigranti si visurilor acestora de a deveni proprietarii unei bucati de pamant in California. Numai ca zilele si noptile petrecute pe drum duc la crearea unei noi societati, guvernata de reguli nescrise, de lidei alesi, de ura, violenta si, uneori, de conflicte sangeroase.
Portret al disputei amare intre cei puternici si cei slabi, "Fructele maniei" ramane un punct de reper pentru acel gen de literatura americana care reda ororile Marii Depresii, prin felul cum sondeaza esenta notiunilor de egalitate si dreptate in America.

"Ruina atarna deasupra tarii ca o cumplita napasta... In ochii flamanzilor se vede cum creste mania. In sufletele oamenilor, fructele maniei se implinesc si cresc in greutate, se coc in asteptarea culesului ce va sa vie."

marți, 26 mai 2009

Gandul zilei

"Exemplul nu este principalul lucru care influenteaza pe altii, este singurul lucru".
Albert Schweitzer (n. 14 ianuarie 1875, Kaysersberg, Alsacia - d. 4 septembrie 1965, Lambaréné, Gabon. A fost un medic misionar, teolog protestant, muzician şi filozof. În 1952 a primit Premiul Nobel pentru Pace)

luni, 11 mai 2009

Gandul zilei

"Exista ceva grozav de morbid in simpatia asta moderna pentru durere. Ar trebui sa simpatizam cu culoarea, cu frumusetea, cu bucuria vietii. Cu cat vom vorbi mai putin despre partile urate ale vietii, cu atat mai bine."

(1891 Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Gray)

marți, 5 mai 2009

Despre credinta

"Unul care nu crede si care n-a avut niciodata experienta cu Dumnezeu nu poate zice Lucrurile acestea nu exista pentru ca daca e cinstit cu sine insusi si cu altii, el poate spune cel mult Eu n-am trait niciodata asa ceva; eu n-am experimentat ceea ce imi spuneti voi si deci eu nu va pot intelege. Se poate spune ca voi ati trait; se poate sa fie asa, dar eu, pentru ca nu le-am trait, nu pot sa vorbesc despre ele"


(Iosif Ton - Sa ne cunoastem crezul)

joi, 30 aprilie 2009

Constatare

O multime de oameni se simt bine fiind morti. Dar nu sunt morti cu adevarat. Ei doar... refuza sa traiasca.

luni, 20 aprilie 2009

Cititul...

... dupa: Arthur Schopenhauer, Buddha, George Steiner, Matt Damon, Carl Sagan, Thomas Carlyle, Emil Cioran, Nicolae Manolescu, Lev Tolstoi, Rene Descartes, Marcel Proust, Mihai Eminescu


Contra

Oricâte cuvinte sfinte ai citi, oricâte cuvinte sfinte ai rosti, la ce sunt bune dacă nu acţionezi în acord cu ele? si oricum... cititul nu te face mai bun. Ştim că un om poate citi seara pe Goethe sau Rilke, că poate să cânte Bach şi Schubert, iar dimineaţa să meargă de serviciu la Auschwitz. Cititorule, daca te-as intreba despre arta, probabil mi-ai cita din cele mai bune carti scrise pe aceasta tema. Dar nu sti sa-mi spui cum miroase in Capela Sixtina pentru ca nu ai stat de fapt niciodata acolo sa te uiti la cupola ei minunata. Tu nu-mi poti spune nimic ce nu pot citi in vreo carte fiindca cea mai buna carte din lume e chiar lumea, iar cine nu calatoreste citeste doar prima pagina.
A citi înseamnă a gândi cu un cap străin în locul celui propriu, prin urmare citeste, asa nu trebuie sa-ti mai fortezi mintea sa scoti ceva original din ea.

Pro

La ce sunt bune cărţile? Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot trăi fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de indispensabilă ca şi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca pe o zi pierdută. Dar nu confunda lectura ziarelor cu cititul. Lectura ziarelor a făcut să crească numărul proştilor pentru ca Ziarele sunt nocive, te distrag de la lecturile serioase. Tipăresc ce n-ai nevoie să afli, tot felul de fapte rele, iar cel care citeşte gândeşte despre sine: "Iată ce bun sunt eu!" Lectura cărţilor de valoare este conversaţia cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute. Oricine, când citeşte, se citeşte pe sine însuşi. Opera scriitorului nu este decât un fel de instrument optic propus cititorului pentru a-i permite de a distinge ceea ce, fără asta, nu ar fi văzut niciodată. O scurtă privire într-o carte, şi auzi vocea unei alte persoane, poate cineva mort de 1000 de ani. Să citeşti înseamnă să călătoreşti în timp. Citeşte! Numai citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imagini. Cea mai mare universitate este o colectie de carti. Ceea ce devenim depinde in mare masura de ce citim dupa ce toti profesorii au terminat cu noi, dar ca sa citeşti destule cărţi bune, trebuie să citeşti mai puţine cărţi proaste, căci viaţa este scurtă, timpul şi puterile - limitate.
Daca nu citesti, esti condamnat sa traiesti mereu mai prejos de propria-ti realitate, sa fi, din lipsa de cuvinte, mai prejos de tine insuti pentru ca nu gasesti cuvinte pentru ceea ce esti, potrivite cu ceea ce traiesti sau induri.

vineri, 17 aprilie 2009

Mentalitate

Doar in Romania hotul neprins e negustor cinstit.

duminică, 5 aprilie 2009

Experienta

Stiu ce e caldura pentru ca mi-a fost frig. Stiu ce e lumina pentru ca am stat in intuneric. Stiu ce e fericirea pentru ca am trait necazul.

miercuri, 1 aprilie 2009

Marturisirea de la Westminster

Definitia protestanta clasica a lui Dumnezeu:

"Exista un singur Dumnezeu viu si adevarat, care este infinit in fiinta si perfectiune, un spirit preacurat, invizibil, fara trup, madulare sau pofte, imuabil, imens, etern, de necuprins, atot puternic; prea intelept, preasfant, liber absolut, care face toate lucrurile dupa sfatul voii Sale imuabile si drepte, spre gloria Lui; iubitor, indurator, milostiv, indelung rabdator, bogat in bunatate si adevar, care iarta faradelegea, greseala si pacatul; Rasplatitorul celor care-L cauta cu staruinta; si totodata drept si infricosat in judecatile Lui; care uraste tot pacatul si care nu-l va declara niciodata nevinovat pe cel vinovat."

duminică, 29 martie 2009

Secolul vitezei

Banuiesc ca e mai bine acum, dar... nu stiu. Oamenii inca se mai urasc, doar stiu sa o ascunda mai bine.

joi, 26 martie 2009

Gandul zilei

Ati observat ca pana si cei mai rai oameni au prieteni ?

vineri, 20 martie 2009

Apostazie

Iata, noi nu stim nimic;
Pot doar sa cred ca binele va veni
In cele din urma - departe in viitor - in cele din urma pentru toti
Si fiecare iarna se va schimba in primavara.
Acesta este visul meu; dar ce sunt eu ?
Un prunc plangand in noapte;
Un prunc plangand dupa lumina;
Fara cuvinte, ci doar in planset.

Lord Tennyson, ca reactie la moartea prietenului sau apropiat.
In memoriam (1850)


Nu renunta!

miercuri, 11 martie 2009

Lumea e uimitoare si nimeni nu e fericit

Am 25 de ani, dar in decursul vietii mele am putut observa cateva schimbari incredibile. Cand eram mic aveam telefon cu disc, stiti din ala langa care trebuie sa stai, nu il puteai baga in buzunar inainte sa pleci de acasa. Ca sa suni, trebuia sa formezi numerele la disc si te enervai pe aceia care aveau numar cu multe cifre de 0 pentru ca trebuia sa invarti mai mult discul. Acum traim vremuri incredibile, folosim telefoane mobile si internet de mare viteza ale caror semnale urca pana in spatiu, dar ne vaitam ca niste copii atunci cand se mai intampla sa se deconecteze. Dar nu asta e cel mai trist, ci oamenii care dupa ce zboara cu avionul iti povestesc cum a fost, si de obicei suna a poveste horror, parca e Germania in 1944. Se plang ca au stau prea mult in aeroport (cateva ore), zborul a fost lung si incomod, scaunul nu s-a lasat prea mult in spate si nu au avut loc sa isi intinda picioarele, uitand ca au stat intr-un scaun in vazduh, zburand ca o pasare si luand parte la un fapt incredibil la care ei nu au contribuit cu nimic. Bucuresti - Paris, 3 ore cu avionul, un drum care in trecut se facea in cativa ani iar unii oameni chiar mureau pe drum. Acum mananci un sandwich, te uiti la un film si esti acolo.
Oameni buni, incetati sa va mai plangeti, lumea e uimitoare, bucurati-va.

sâmbătă, 7 martie 2009

Ma enerveaza oamenii care: (2)

- se descalta in tren
- fumeaza in locuri unde acest lucru li se interzice in mod explicit
- vorbesc intre replici la teatru
- isi pipaie prietena pe intuneric la film
- se sterg la gura cu fata de masa sau maneca hainei
- vorbesc zgomotos, rastit, grosier, ofensator
- rad la propriile bancuri (stupide) si te someaza sa li te alaturi
- nu se prezinta niciodata, presupunand ca ii cunosti
- nu se urca in autobuz ci navalesc
- vorbesc tare


*Bibliografie: Radu Paraschivescu - Ghidul nesimtitului

joi, 5 martie 2009

N. Steinhardt - Jurnalul Fericirii

"Am intrat in inchisoare orb (cu vagi strafulgeri de lumina, dar nu asupra realitatii, ci interioare, strafulgeri autogene ale beznei, care despica intunericul fara a-l risipi) si ies cu ochii deschisi; am intrat rasfatat, razgaiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemultumit, ies cunoscand fericirea; am intrat nervos, suparacios, sensibil la fleacuri, ies nepasator; soarele si viata imi spuneau putin, acum stiu sa gust felioara de paine cat de mica; ies admirand mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea eroismul, ies impacat: cu cei carora le-am gresit, cu prietenii si dusmanii mei, ba chiar si cu mine insumi."


*Nicolae Steinhardt a fost detinut politic in inchisorile comuniste pentru vina de a refuza colaborarea cu Securitatea.

marți, 3 martie 2009

Criza financiara

"Majoritatea oamenilor din zilele noastre sunt condusi de frica; frica de ce vor manca, frica de ce vor bea, frica de slujba lor, de viitorul lor, frica din cauza sanatatii lor. Le este teama sa economiseasca bani si teama sa ii cheltuie."

Aceste cuvinte au fost spuse de Jean Arthur in 1938. Vi se par cunoscute ?

sâmbătă, 28 februarie 2009

Standarde morale

De ce avem in adancul fiintei noastre sentimentul ca trebuie sa ii ajutam pe oameni ? Care e justificarea acestul lucru ? De ce majoritatea oamenilor par a intui ca trebuie sa faca binele si sa evite raul ?
Eu cred ca noi intuim acest lucru, pentru ca in interiorul nostru a fost intiparita o lege morala. Unii mai numesc acest lucru "constiinta", altii o numesc "lege naturala", iar altii au numit-o "legea naturii".
Dar exista cu adevarat o lege morala ? Thomas Jefferson in Declaratia de independenta, a scris ca "Legea naturii" este "de la sine inteleasa". Nu este nevoie sa-ti folosesti ratiunea pentru a o descoperi, o cunosti pur si simplu. Toti stim, de exemplu, ca dragostea este superioara urii si ca curajul este mai bun decat lasitatea. J. Budziskewski a spus ca "Toti cunoastem anumite principii. Nu exista nicio tara in care crima sa fie virtute, si recunostinta viciu."
Aceasta nu inseamna ca toate problemele morale au raspunsuri usor de gasit dar inseamna ca exista principii fundamentale ale binelui si raului pe care toti oamenii le cunosc.
Fara un standard al moralitatii, viata este lipsita de sens si nu mai exista bine sau rau absolut. Totul devine doar o chestiune de opinie.

miercuri, 25 februarie 2009

Foloseste-ti timpul

Nu risipi aurul zilelor tale ascultandu-i pe plicticosi, incercand sa imbunatatesti esecurile fara speranta sau dandu-ti viata ignorantilor, oamenilor comuni si vulgari. Acestea sunt scopuri nesanatoase, false idealuri ale vremii noastre. Traieste! Traieste minunata viata care se afla inlauntrul tau. Nu te teme!

Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Gray

sâmbătă, 21 februarie 2009

Game Over ?

"Daca nu exista viata dupa moarte, atunci existenta noastra nu este decat un mare joc de Monopoly. Poti sa castigi multi bani si multe proprietati dar la sfarsitul jocului, totul se intoarce inapoi in cutie. Oare la atat se rezuma viata ?"

Frank Turek

vineri, 20 februarie 2009

Banc sec

- Taticule, ce soi de cirese-s astea ?
- Negre
- Pai, si de ce is rosii ?
- Pentru ca-s inca verzi!

marți, 17 februarie 2009

De ce este fals materialismul...

MATERIALÍSM (DEX)n. Concepţie filozofică care consideră materia, natura, existenţa în genere, ca fiind factor primordial, determinant, iar conştiinţa, spiritul, gândirea ca fiind factor secund, derivat.

In primul rand, exista un mesaj inerent in viata care nu poate fi explicat pe care materialista. De exemplu propozitia anterioara nu poate fi explicata prin legile neinteligente ale cernelii si hartiei.
In al doilea rand, gandurile si teoriile omului nu sunt doar materiale. Fara indoiala ca in procesul de gandire al omului sunt implicate si substantele chimice, dar ele nu pot explica toate gandurile omului. Cat cantareste dragostea ? Care este compozitia chimica a urii ? Aceste intrebari sunt absurde, deoarece gandurile, convingerile si emotiile nu au exclusiv o baza materiala.
In al treilea rand, daca viata nu ar fi nimic mai mult decat materie, atunci am putea sa luam toate materialele vietii - sunt aceleasi care se gasesc si in noroi - si sa facem din ele o fiinta vie. Dar nu putem. Este clar ca in viata exista ceva mai mult decat materie. Ce materialist este capabil sa explice de ce un trup este viu si un alt trup este mort ? Ambele trupuri contin aceleasi substante chimice. Atunci de ce un trup este viu in clipa aceasta si mort in urmatoarea ?
In final daca materialismul este adevarat, atunci ratiunea insasi este imposibila. Pentru ca daca procesele mentale nu sunt nimic altceva decat niste reactii chimice petrecute in creier, atunci nu exista niciun motiv ca sa credem ca ceva este adevarat, inclusiv teoria materialismului. Substantele chimice nu pot evalua daca o teorie este adevarata sau nu. Substantele chimice nu rationeaza, ele reactioneaza. Astfel ca intr-o lume guvernata exclusiv de forte chimice si fizice, ratiunea insasi este imposibila.
Materialistii cred ca materia moarta, lipsita de inteligenta a produs viata inteligenta. Aceasta e ca si cum ai crede ca Biblioteca Nationala a rezultat in urma unei explozii intr-o tipografie.

luni, 16 februarie 2009

Gândul zilei

Viitorul meu e atât de luminos incat trebuie să port ochelari de soare.

vineri, 13 februarie 2009

Dragostea adevarata

De multe ori, cele mai vehemente contradictii si cele mai grave confuzii se produc tocmai din cauza multitudinii de interpretari ale uneia si aceleiasi notiuni. De aceea este necesara, inainte de toate, definirea termenilor.
Astfel, in limba greaca, unul dintre termenii care definesc dragostea este Eros.
Eros se refera la dragostea carnala, dragostea fizica. Dragostea aceasta are ca trasatura o foame launtrica care se face saturata prin celalalt. Dragostea aceasta se naste dintr-un gol launtric, care se doreste umplut prin aceea ce are celalalt, adica subiectul eroticii. Dragostea aceasta nu stie decat sa ceara. In dragostea aceasta, astepti ca celalalt sa-ti dea, sa te implineasca, sa te satisfaca, sa te inalte. Este o dragoste teribil de egoista in insasi esenta ei; nu o intereseaza decat eul. Cand nu i se da elementul cerut, are senzatia de pustiu, de frustrare, de zadarnicie a vietii, de inutilitate a existentei. Pentru ca golul persista, viata nu mai merita sa fie traita, deoarece nu este cine sa o umple, nu mai are cine sa-i sature foamea, sa satisfaca imensul gol. Dragostea aceasta este izvorul suferintei. Oare nu asa a definit M. Eminescu amorul, acest eros al limbii latine.

Ce e amorul ? E un lung
Prilej pentru durere;
Caci mii de lacrami nu-i ajung
Si tot mai multe cere

Dragostea aceasta cere. Definitia lui Eminescu este perfecta.
Phileo este al doilea termen in limba greaca pentru dragoste. Avem aici elementul de compunere filo - iubitor de. Phileo este termenul corespunzator dragostei dintre prieteni, dintre amici. Este o dragoste mai elevata, o dragoste care nu cauta implinirea carnala, dar ea cauta reciprocitate: "Cat dai, atata dau si eu; nu-mi mai dai, nu-ti mai dau". Aceasta este dragostea numita phileo.
Agape este al treilea termen pentru notiunea de dragoste. Termenul ne vorbeste despre un anume fel de dragoste care se naste din plinatate, din bogatia si din belsugul inimii si este dragostea care se satisface daruindu-se obiectului ei. Singura aspiratie a lui Agape este sa se daruiasca, sa imbogateasca pe cel iubit, sa-l inalte pe cel indragit, sa-l implineasca pe cel drag. Nu este o dragoste egoista, scopul ei este sa faca fericit pe celalalt fara a cere nimic in schimb.
Este deosebit de important sa intelegem sensul notiunii de dragoste. In Eros, totul este directionat spre interior, inspre sine, inspre eu, dar in Agape, totul este directionat inspre afara, spre celalalt, spre ceea ce este iubit.
Iubiti si fiti iubiti cu adevarat!