Adevar sau toleranta?

Cultura noastra postmoderna a abuzat de ideea de adevar. Ea ne invata ca adevarul si moralitatea sunt relative ca nu exista adevar absolut, virtutea cea mai inalta fiind toleranta.
Oamenii care afirma ca spun adevarul sunt considerati retrograzi, dogmatici pe cand cei care recunosc toleranta mai presus de orice sunt progresisti eruditi. Ei sunt convinsi ca adevarul absolut  e un construct social definit de cei puternici pentru a ramane la putere,  adevarul este relativ. Dar pot oare doua lucruri contradictorii sa fie adevarate in acelasi timp ?
Pentru ei, toleranta nu presupune a-i trata respectuos si civilizat pe cei cu idei diferite. Ea inseamna a afirma validitatea ideilor afirmate de ei, ceea ce eu nu pot face fara sa renunt la propriile mele convingeri. De exemplu, daca spun ca homosexualitatea este ceva gresit, nu pot spune in acelasi timp ca un astfel de comportament nu este gresit, as incalca legea noncontradictiei, prin urmare nu putem spune ca adevarul e relativ fara a ne contrazice singuri.
Insa acesti negutatori ai tolerantei merg fericiti mai departe pe drumul lor ignorand contradictiile intriseci ale vederilor pe care le au. Pentru ei, pretentiile de adevar exclusiv sunt exagerate, dar nu isi dau seama cat de falsi sunt. De exemplu directorul unei universitati a tras la raspundere o profesoare conservatoare pentru ca a prezentat cursantilor ei niste texte literare care sugerau faptul ca homosexualitatea e ceva gresit. Directorul respectiv a exclamat: "Nu putem tolera intoleranta!"
Da, adevarul este o victima a culturii noastre populare iar notiunile de "toleranta" si "pluralism" sunt o consecinta directa a asaltului culturii asupra adevarului.