Fericirea

         Există o piramidă a necesităţilor umane. Pe măsură ce o treaptă e satisfăcută individul va face tot posibilul să o satisfacă şi pe următoarea. De exemplu: să luăm un om (bun) şi să-l punem într-o pădure cu animale sălbatice unde nu poate nici să facă un pas fără să stea cu teama că va fi atacat. Dacă l-am întreba ce l-ar face fericit ar zice să ştie că e în siguranţă. Dacă facem ca toate pericolele pentru el să dispară şi îl întrebăm dacă e fericit o să zică că da. Dacă îl mai întrebăm peste o săptămână ce l-ar face fericit ar zice că ar fi fericit dacă ar avea o sursă sigură de hrana. Îi dăm şi hrana, iar e fericit, mai trece o săptămâna iar îl întrebăm, o să vrea şi o casă confortabilă, i-o dăm şi pe asta, peste o săptămână o să vrea şi o prietenă şi aşa mai departe.
         Deci vedeţi voi, aşa cum spunea şi Eminescu în Glossa fericirea e ceva trecător şi nu e bine să ne implicăm prea tare în starea asta emoţională pentru că ceea ce ne face fericit acum poate să devină ceva cotidian peste un timp şi nu te mai face fericit, dar în momentul în care pierzi acel lucru îţi dai seama ce bine era când îl aveai (de exemplu: după ce ajunge o persoană importantă cu vilă, maşină, soţie care-l iubeşte etc. să-l luăm din nou şi să-l băgăm în pădure şi să-i dăm posibilitatea să-şi păstreze un singur lucru. Cu siguranţă va alege să fie din nou în siguranţă.
        Să facem un exerciţiu de imaginaţie, gândeşte-te cum te-ai simţi dacă în acest moment ai pierde absolut tot ce ai. Apoi, peste câteva clipe, ai primi înapoi ce ai avut. Ai fi fericit ?